Se ha producido un error en este gadget.

martes, 23 de octubre de 2012

Toamna ;x

Gutui...
Se asorteaza cu tricoul meu galben pe care scrie summer si pe care sunt stelutze...
Azi...azi am vazut frunze...
Cadeau frunze...
Si erau galbene...
Iar una...calare pe o rafala de vant era cat pe ce sa ma izbeasca...
Unde-i verdele?
Unde-i tot verdele..
Cine a furat verdele?
Nu credeam ca toamna mai vine, nu credeam ca verde n-o sa mai fie, nu credeam ca voi vedea atata galben...
Era galben si acolo...in parc, unde proful canta la chitara, unde eu visam cu ochii deschisi si imi aminteam de verde, unde inganam versuri de mult uitate ...
Toamna nu e depresiva, nu? Desi frigul imi face oasele sa tremure, iar ploaia imi infige tepusi de durere in ingheieturi...
Nu pot sa-mi imaginez toamna...nu-mi mai amintesc toamna trecuta...
Da...nu mi-o mai amintesc pentru ca era si el toamna trecuta....si cand eram cu el eram verde... Ne-am cunoscut de galben...si ne-am iubit pana-n verde....
Acum, el...baiatul cu plete de carbune,vise interzise si glume rasuflate arde frunze la poarta liceului...
Acum baiatul nu-mi mai zambeste dulce...nici macar nu mai incearca sa ma minta...doar ma priveste ca si cum n-as fi eu, apoi coboara privirea in pamant...
Acum incep sa cred ca toamna e depresiva...de fapt, toamna e depresiva cand nu ai cu cine s-o inveselesti...
Cand n-ai cu cine sa sa te „bulgaresti” cu frunze galbene...cand n-ai cu cine sa vezi un film si sa bei o ciocolata calda in zilele ploioase...cand n-ai pe cine sa alinti...
O sa fie o toamna lunga...cu aceleasi zile scurte, cu autobuze ticsite de pensionari si scolari bolnavi de oboseala, cu cate 10 ore de curs pe zi, si cu aceleasi week-enduri petrecute in fata calculatorului sau a TV-ului...
Mi-e dor de toamna pe care inca n-am petrecut-o, mi-e dor de visele imbacsite cu praf de stele, mi-e dor de toamna din ultimul film pe care l-am vazut...
Si ma pot salva doar acei ochi verzi ca de smarald, dar, in a caror raza vizoala eu nu incap, dar care imi capteaza atentia prin tacerea lor, ascund tristete si...ascund secrete.
Acei ochi m-au iubit candva si acei ochi vor sa ma iubeasca, dar nu vor sa ierte...
Cu acei ochi am trecut din toamna in iarna, cu acei ochi am vazut o lume fara defecte...
Acum ochii vad numai defecte...
Acum ochii sunt departe, prea departe si totusi atat de aproape incat am impresia ca-i vad in autobuzul in care nu pot sa urc...
Incep sa uit tot ceea ce nu vreau sa uit si sa-mi amintesc tot ceea ce vreu sa uit...
Dar eu nu sunt asa...pur si simplu, asa e viata mea...
Toamna e peste tot, dar e toamna fara mine, fara tine...fara noi...
Toamna in parc, e toamna in frunze, si e toamna pe toate strazile murdare si urate ale copilariei noastre. E toamna in banca din fata blocului si bate vantul rece in camera mult prea goala de fum, acum, ca ai plecat...
Iar vantul nu se va opri definitiv niciodata,frunzele nu vor ramane verzi in copaci niciodata,ploaia intotdeauna va exista..si atunci..e clar ca n-am sa te mai vad...

No hay comentarios:

Publicar un comentario